Vocația? Cum să îmi găsesc vocația?

vocatia

În articolele anterioare am vorbit mult despre procesele interne, despre cum gândim, ce modele ne influențează din copilărie și ne formează ca personalități distincte, despre cum adunăm pe parcursul vieții noastre o mulțime de convingeri, care, într-o mare măsură și de cele mai multe ori ne îngrădesc. Poate ați regăsit în articolul anterior genul de jocuri care se practică la dvs. în companie, poate ați descoperit și unele dintre rolurile dvs. preferate, în care intrați fără să fiți pe deplin conștient de ele. Dacă veți folosi exercițiile descrise în ultimul articol, veți deprinde abilitatea de a recunoaște și a vă distanța de jocurile pe care le jucați zilnic în compania dvs. Începeți să recunoașteți jocurile din organizație, să deveniți conștienți de rolul sau rolurile pe care le jucați. Observați-vă ego-ul, recunoașteți modelele de gândire limitative, condiționările sociale și programările parentale și, cu această realizare, poate începe o nouă fază în viața dvs. Veți recunoaște mai bine propriile dvs. capacități și înclinații. Câteodată durează ani întregi până ajungem să înțelegem ce vrea viața de la noi, ce contribuție putem aduce lumii, la ce suntem buni cu adevărat sau care este activitatea căreia ne dedicăm cu pasiune.

În articolul de astăzi vă invit să vă puneți câteva întrebări: Ce fac, de fapt, cu plăcere? Pentru ce sunt dispus să pun toate resursele la bătaie? Ce apreciază oamenii la mine? Ce activitate îmi trezește entuziasmul? Ce activitate mă face să uit de mine? Ce îmi iese repede și ușor? La ce visez câteodată? Ce dă vieții mele, cu adevărat, sens?

Gândiți-vă în liniște la întrebările acestea, scrieți-vă câteva lucruri pe hârtie; poate vă răspunde chiar vocea dvs. interioară care nu are nimic de-a face cu rațiunea și logica; ascultați ce are să vă spună și nu o reduceți imediat la tăcere. Nu-i așa că e interesant că nu alocăm aproape deloc timp unor astfel de întrebări fundamentale în viața noastră? Rămânem repede captivi în gândirea noastră preocupată de carieră, de chestiunile materiale, de modele de urmat.

Priviți-vă abilitățile precum niște cadouri pe care le-ați primit la intrarea în această lume și care vă vor conduce către vocația dvs. Însă, câți oameni își trăiesc într-adevăr vocația și reușesc cu adevărat să fie împliniți în viața lor? Mă uit în mod regulat la rezultatele studiului Gallup care este dedicat cercetării pe plan european a satisfacției angajaților la locul de muncă. În ultimii ani, ponderea celor care, în gând, și-au luat deja rămas-bun de la firma lor, a rămas în Europa aproape constantă la 15%
din­tre respondenți, 70% fac doar „minimul impus”, fără a-și face prea multe gânduri referitor la ceea ce fac zi de zi. Doar aproximativ 15% sunt fericiți cu activitatea pe care o desfășoară. Este păcat că lucrurile stau așa, însă un alt adevăr spune că este sarcina vieții noastre să ne descoperim înclinațiile și să facem uz de ele. În multe sesiuni de coaching pe care le am cu manageri de top, am avut ocazia să observ că mulți dintre ei doar „funcționează”, deseori, foarte bine, dar nu își trăiesc vocația. Cei mai mulți nici măcar nu au curajul să se întrebe ce își doresc, de fapt, cu adevărat? Sfatul meu este ca, odată ce aflați care este chemarea vieții dumneavoastră, atunci trăiți! Simplu de spus, greu de realizat. Câți oameni nu au renunțat și s-au sacrificat într-un fel sau altul rutinei sau monotoniei? Aceștia sunt în interior, practic, deja aproape morți. În recent redescoperitul text al Evangheliei după Toma se spune în versul 70: „Dacă aduceți ceea ce este în voi, ceea ce aduceți vă va salva. Dacă nu aduceți ceea ce este în voi, ceea ce voi nu aduceți, vă va distruge.” Simțiți acea flacără interioară căreia poate că nu i-ați mai acordat de mult atenția dvs. sau pe care nici măcar nu ați simțit-o vreodată? Puteți ajunge să vă dați seama care este vocația dvs.? Aveți și curajul să trăiți această vocație sau vă este teamă de „efectele secundare”, de exemplu, de a nu câștiga destui bani? Poate că mereu ați visat să aveți propria afacere, să fiți o dată dvs. înșivă șef sau chiar să vă încercați norocul într-o țară îndepărtată? Am câteva întrebări, care vă vor ajuta, așa cum i-au ajutat pe mulți din clienții mei să-și caute și să-și descopere vocația:

Ați avut vreodată o experiență puternică, când ați simțit sau ați știut spontan care este drumul dvs.?

Vi se întâmplă să faceți acele lucruri care vă oferă cel mai mare entuziasm și să urmăriți ce rezultă din asta?

Priviți în urmă viața dvs.: ce lucruri ați făcut cu pasiune? În ce v-ați scufudat într-atât, încât nu ați simțit timpul trecând? Câteodată trebuie să uităm de noi înșine pentru a ne putea realiza…

Când ați observat că faceți unele lucruri cu o ușurință deosebită, ați căutați mai departe în acea direcție?

Ascultați de vocea dvs. interioară, atunci când vă spune: „Da, asta e!”?

Recunoașteți situațiile în care nu mai trebuie să vă trădați? Simțiți atunci, că e ceea ce trebuie?

Există lucruri care să vă înaripeze încât să nu vă mai dea drumul? Atunci sunteți pe drumul cel bun!

Viața ne arată deseori că este nevoie de experiență inversă pentru a găsi drumul cel bun, adică lucruri pe care nu ni le dorim deloc sau care ne pot face chiar nefericiți, precum relațiile dificile și jocurile destructive, o atmosferă de lucru toxică sau lipsa posibilităților de dezvoltare la locul de muncă sau în plan personal. Dacă presiunea suferinței este suficient de mare, ieșim din zona de confort și aplicăm corecturi ale cursului, uneori schimbări la 1800. În mod interesant, managerii maturi, de peste 40 de ani, își pun întrebări referitoare la vocația lor. Oameni cu multe realizări, în plan material și social, descoperă acum faptul că o anumită poziție sau un anumit salariu nu îi fac neapărat fericiți.

Permiteți-vă să vă puneți întrebarea referitor la propria dvs. vocație. Fiți curajoși și astfel vă faceți înșivă și altora o mare favoare. Observați liniștiți și temerile care sunt legate de acest lucru, dar nu vă lăsați purtați de acestea. Fiți curajoși! Ar fi păcat, privind în urmă, să ratați ceva atît de major. Într-o călătorie în America, am citit scris de mână, mare, pe un zid: „You may be disappointed if you fail, but you are doomed if you don’t try“. Cineva care își urmează visele, indiferent dacă i se pun obstacole în cale, este un om mai mulțumit și mai împlinit decât unul care nici măcar nu a încercat de teamă că va pierde ceea ce deja are. Avem nevoie în lumea noastră de mai mulți oameni de acest fel, indiferent în ce țară sau sistem politic trăim.

Scurt Curriculum Vitae

Dr. Michael Schroeder, născut în anul 1963, a studiat științe economice în Münster şi în Paris şi a obţinut doctoratul în Saarbrücken în domeniul „mass-media internaţională”. Timp de aproape două decenii, el a lucrat pentru companii internaționale, cel mai recent ca director general pentru Burda România. La sfârşitul anului 2009, el a părăsit „lumea corporativă” şi de atunci se dedică vocaţiei sale reale: în anul 2011, el a fondat propria agenţie Linarson şi oferă consultanţă managerilor de top în calitate de coach, în vederea identificării propriilor căi de dezvoltare profesională şi personală. Programul iniţiat de el, denumit „Măiestria personală”, combină consultanţa clasică de afaceri cu şedinţe de coaching pentru transformarea personalităţii. Această combinaţie este oferită nu doar în activitatea individuală, ci şi ca un modul practic în cadrul seminarelor speciale pentru manageri.

 

 

 

de Dr. Michael Schroeder



German
Citește articolul precedent:
Consiliul Concurentei
Consiliul Concurenței macină încet, dar sigur

În România, combaterea corupției este considerată a fi pe mâini bune. Partenerii și aliații externi laudă în special Direcția Națională...

Închide