Cât de deschisă este cultura comunicării în cadrul companiei dumneavoastră?

Foto: SergeyNivens / depositphotos.com

În ultimii ani am avut șansa să lucrez cu multe companii, foarte diferite, din industrii diverse, cu manageri de top de alte naționalități. Dincolo de aceste diferențe, am remarcat un fapt comun: companiile de succes, au în cele mai multe cazuri, o cultură deschisă a comunicării. Ce vreau de fapt să spun mai exact? Haideți, să vă dau câteva exemple:

Exemplul 1: Un angajat se plânge în mod repetat de comportamentul agresiv și lipsit de respect al unui coleg dintr-un alt departament, cu care este nevoit să lucreze. După încercări nereușite de a rezolva problema, în mod direct cu colegul sau apelând la superiori, acesta decide să părăsească firma.

Exemplul 2: În timpul ședinței șefilor de departamente se vorbește puțin în mod deschis despre problemele reale cu care se confruntă compania. Însă, în timpul discuțiilor informale, se rostește voalat ceea ce cred oamenii cu adevărat.

Exemplul 3: Un șef de departament își conduce echipa într-o manieră atât de directivă și dominantă, încât nu poate apărea mai nimic nou, cu excepția cazului în care noutatea provine de la el însuși. Opiniile și ideile colaboratorilor nu sunt apreciate. Aceștia din urmă, devin din ce în ce mai pasivi și execută doar ceea ce le spune șeful.

Exemplul 4: Dacă apar conflicte între angajați, acestea sunt abordate imediat și soluționate în mod constructiv. Firma acordă o mare importanță felului cum relaționează angajații, a maturității de care dau dovadă în gestionarea propriilor stări și emoții, a înțelegerii și dezvoltării unui nivel superior de conștientizare a modului în care comportamentul propriu îi afectează pe ceilalți.

Exemplul 5: Șeful departamentului își încurajează colegii să contribuie cu idei noi, încurajează dezbaterile, se alege cea mai bună soluție, indiferent dacă aceasta provine de la el sau de la altcineva.

Exemplul 6: Într-o companie de mare succes există o cultură a erorii trăită în mod conștient, în care angajații pot greși uneori, dar important este, în același timp, să și învețe din greșeli. Atmosfera este relaxată, conform devizei: „Dacă unui atacant i se permite la fotbal să tragă câteodată și pe lângă poartă, atunci acesta va înscrie mai des”.

Aceste mici exemple ne arată destul de clar cât de importantă este interacțiunea între angajați în cadrul firmei. Se pare că unele culturi au un stil puțin mai aspru decât altele. Într-o astfel de atmosferă, este dificil să ne ascultăm reciproc, să luăm în seamă argumentele celuilalt. Atunci când un ton dur vine dintr-un ego mare, devine deosebit de dificil. În cadrul unui workshop, am avut un manager de top care vorbea extrem de tare și penetrant; părea că nu este conștient de acest lucru. Abia după un exercițiu în pereche, în care interlocutorii purtau măști pe ochi, la momentul feedback-ului, tonul său s-a schimbat în mod radical. Haideți să facem un pas mai departe: ce părere aveți despre alte opinii, în general? Credeți că este o idee bună atunci când colegii îndrăznesc să iasă de la adăpost și cu alte puncte de vedere? Cât de sinceri sunteți cu dvs. înșivă? Există o expresie interesantă în limba română: „Capul plecat, sabia nu-l taie”. În limba germană: „Beuge den Kopf nach unten, dann kann Dich das Schwert nicht erreichen”. Comportamentul multor colegi români din firme încă e cam așa, sau? Verificați asta la dvs. și la mediul dvs. personal.

Este deosebit de edificator să observăm și cum oamenii rezolvă conflictele între ei. Puteți reuși să priviți problema fără să deveniți agresivi sau să o luați personal? Sunt în stare părțile aflate în conflict să își dea seama cum pot câștiga fiecare sau este vorba doar despre cel mai puternic, cel care se afirmă? Aveți o cultură a comunicării în care se poate învăța din conflicte?

Cred că o mare parte din tensiunea emoțională are legătură cu nesiguranța de sine, dar și cu neîncrederea în sistemul în care lucrăm. În ce măsură mă pot baza cu adevărat pe superiorii mei? Cât de aliniate sunt cu adevărat interesele lor cu cele ale companiei sau riscăm fim dați afară cu toții mâine? Această nesiguranță poate fi uneori resimțită în mod clar în rândul angajaților. Îmi aduc aminte, de o situație, când, din neatenție sau din grabă, am uitat să-l salut pe un angajat. S-a repetat de câteva ori. Ca urmare, bietul om și-a construit propria realitate, cum că aș fi vrut să-l concediez.

Cultura comunicării devine din ce în ce mai mult un factor-cheie pentru succes. Deschiderea, respectul, maturitatea personală și inteligența emoțională sunt termeni-cheie decisivi în acest caz. Dacă angajații se simt confortabil în firma dvs., au mai multă încredere în ei înșiși, chiar și atunci când vine vorba de a-și exprima propria opinie și de a-și asuma mai multă responsabilitate. Acest lucru propulsează întreaga companie înainte și creează, de asemenea, stabilitate.

Dr. Michael Schroeder

German
Citește articolul precedent:
Închide