Conflicte ale energiei

Foto: vencav / depositphotos.com

Mergeți la o petrecere zilele astea și subiectul recurent al discuției va fi energia. Potențiala dublare sau chiar triplare a costurilor de încălzire generează dezbateri cu încărcătură emoțională: *&$* ăștia de la guvern ne-au lăsat baltă când au mers pe liberalizarea pieței energiei, cum vom acoperi factura uriașă la gaz în ianuarie?, ar putea întreba un bărbat, partenera sa dând din cap a neînțelegere în fața perspectivei de a scoate din buzunar câteva sute de euro în fiecare lună de iarnă. Tot rușii sunt de vină, ar putea ofta un domn în vârstă – nu dau suficient gaz în conducte. Da, va striga probabil altcineva, asta pentru că germanii au renunțat la energia nucleară și acum trebuie să se poarte frumos cu Moscova! Noi ar trebui să mergem însă în direcția opusă, va sugera cu siguranță soțul gazdei: renunțăm la cărbune și gaz și construim mai multe centrale nucleare. Fiica sa adolescentă își va da cu siguranță ochii peste cap: deci vreți ca generația noastră să se ocupe de deșeurile voastre nucleare, va pufni ea încruntată.

Dezbaterile ca aceasta seamănă perfect cu ceea ce se întâmplă în prezent la Bruxelles și cu ceea ce s-a întâmplat recent pe o scenă mai largă la Glasgow, la conferința COP 26. În lupta lor împotriva încălzirii globale, factorii de decizie, oamenii de știință, lobbyiștii și activiștii pentru climă, toți se ceartă. Dar, în timp ce sporovăiala din bucătărie nu are cine știe ce efecte, miza certurilor la nivel european și mondial – în special cea financiară și economică – este enormă.

De exemplu reforma pieței en gros de gaze naturale – cerută de unele țări în frunte cu Spania și Franța, decuplarea prețurilor la energie electrică de cele ale gazului a fost imediat respinsă de un grup de alte nouă, inclusiv Germania, Austria și Olanda, care au sugerat doar măsuri pe termen scurt care să ajute consumatorii vulnerabili.

Sau așa-numita taxonomie a UE. Uniunea Europeană afirmă că dorește să direcționeze banii către proiecte sustenabile, astfel încât economiile, întreprinderile și societățile statelor membre să fie mai rezistente la șocurile climatice și de mediu. Dar pentru a putea face acest lucru, membrii Uniunii trebuie mai întâi să convină asupra unui limbaj comun și a unei definiții clare a ceea ce înseamnă „sustenabil”. Astfel, UE are nevoie de o taxonomie, adică de un sistem de clasificare a activităților economice sustenabile ecologic. Pe scurt, dacă un proiect nu se încadrează în această taxonomie, el nu va primi fonduri.

În ceea ce privește energia, există în principal două mere ale discordiei: gazele naturale și energia nucleară. Se pune așadar întrebarea dacă ele vor face parte din taxonomie.

Gazul este considerat în general doar un combustibil de tranziție, deoarece în sine produce emisii scăzute de CO2, dar produsele secundare de producție și de transport, cum ar fi metanul, sunt gaze cu efect de seră și mai periculoase. În plus, problemele actuale de pe piața gazelor (cu creșteri uriașe ale prețurilor și penurii de aprovizionare) sunt un bun exemplu de posibilă instabilitate în viitor.

Presiunea de a renunța la gazele naturale pe termen mediu ar putea duce la un dezastru pentru unele țări. România, de exemplu, dispune de rezerve de gaze offshore estimate la aproximativ 200 de miliarde de metri cubi în Marea Neagră. Din păcate, în ciuda presiunilor exercitate de actori grei precum grupul austriac OMV, care controlează operatorul român Petrom, nu se fac foraje, deoarece cadrul legal este prost conceput și autoritățile nu reușesc să îl schimbe. Timpul se scurge, avertizează deseori în interviuri Christina Verchere, CEO-ul OMV Petrom. Într-adevăr, cu prețurile la gaze care au crescut vertiginos, România a pierdut deja o mare parte din afacerile potențiale – iar dacă gazele naturale vor fi eliminate treptat din rândul combustibililor acceptabili înainte de începerea forajului în Marea Neagră, pierderile ar fi uriașe.

Opusul este, de asemenea, adevărat: nici a te crampona de combustibilii fosili până la sfârșit nu pare să fie soluția. Un articol recent din The Guardian citează o cercetare care sugerează că, în contextul unei decarbonizări rapide, există riscul de a produce mult mai mult petrol și gaze decât este necesar în raport cu cererea viitoare. Documentul publicat în Nature Energy estimează că așa-numitele active eșuate – infrastructură, proprietăți și investiții a căror valoare a scăzut atât de mult încât trebuie considerate pierdute – ar putea însuma între 11 și 14 trilioane de dolari americani. Din acest motiv, autorul principal, Jean-Francois Mercure de la Universitatea din Exeter, opinează că trecerea la energia curată ar fi benefică pentru economia mondială în general, dar va trebui să fie gestionată cu atenție pentru a preveni apariția unor zone de sărăcie regională și o posibilă instabilitate globală. „În cel mai rău scenariu, oamenii vor continua să investească în combustibili fosili până când, dintr-o dată, cererea la care se așteptau nu se va materializa și își vor da seama că ceea ce dețin nu are nicio valoare. Atunci am putea asista la o criză financiară de amploarea celei din 2008”, a declarat el pentru publicația britanică.

Cu energia nucleară este o altă poveste.

State și organizații fac un lobby intens la Bruxelles pentru a obține o decizie privind includerea – sau neincluderea, în funcție de perspectivă – acestei surse de energie controversate în sistemul de etichetare pentru finanțarea proiectelor verzi.

Dar nu se întrevede nicio decizie în acest sens.

Comisarul european pentru servicii financiare, Mairead McGuinness, a declarat pentru Financial Times că, în ciuda așteptărilor, Bruxelles-ul va avea nevoie de mai mult timp înainte de a decide cum să trateze aceste surse. McGuinness a declarat că „obiectivul” rămâne acela de a propune normele până la sfârșitul anului, dar „cine știe ce răsturnări de situație vor fi” – și prin aceasta se referă la alegerile din Franța și la negocierile de coaliție din Germania.

UE este divizată în acest moment. Pe de o parte, un grup de 10 țări UE, condus de Franța și Polonia, dar susținut între timp și de alte state, consideră că energia nucleară trebuie să facă parte din soluția la criza climatică și la creșterea prețurilor la energie. Într-un articol de opinie comun semnat în octombrie de miniștrii economiei și energiei din Bulgaria, Croația, Cehia, Finlanda, Franța, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria, aceștia susțin că este absolut necesar ca energia nucleară să fie inclusă în cadrul taxonomiei europene până la sfârșitul anului 2021, menționând totodată evaluările științifice ale UE care au ajuns la concluzia că energia nucleară este sigură.

„Pentru a câștiga bătălia climatică, avem nevoie de energia nucleară. Este, pentru noi toți, o carte crucială și fiabilă pentru un viitor cu emisii reduse de dioxid de carbon”, susțin ei. În opinia lor, energiile regenerabile vor fi esențiale în tranziția către o energie curată, dar „nu pot produce suficientă energie electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon pentru a ne satisface nevoia, la un nivel suficient și constant”, arată oficialii, precizând că energia nucleară furnizează deja jumătate din energia electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon din Europa.

Țările în favoarea energiei nucleare au aliați puternici, printre care Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, care deține o poziție cheie.

Dar au și adversari puternici. Cea mai mare economie europeană, Germania, se opune cu tărie acestei idei. Social-democrații germani, care vor juca cel mai probabil un rol principal în viitoarea coaliție de guvernare de la Berlin, doresc în mod clar să mențină eliminarea treptată a energiei nucleare. Ministrul federal interimar al Mediului, Svenja Schulze, din partea SPD, a declarat într-un interviu pentru grupul media Funke că „nu ne dorim energie nucleară, nu o considerăm sustenabilă și nu vrem ca UE să o sprijine”. Unul dintre argumentele ei este că construirea de centrale nucleare este prea scumpă și necesită prea mult timp. În ciuda unor voci disonante, cursul Germaniei pare clar.

Schulze are cumva dreptate – dar ce spune ea se aplică mai degrabă la genul mai tradițional de centrală nucleară. Între timp, un tip mai nou de reactor s-ar putea dovedi în stare să dea lucrurile peste cap. În cadrul summitului COP 26 privind clima de la Glasgow din noiembrie, furnizorul român Nuclearelectrica și compania americană NuScale Power au semnat un acord de colaborare pentru a avansa în implementarea tehnologiei de mici reactoare modulare (SMR) ale NuScale. Cele două companii vor face pași în vederea amplasării unei prime centrale NuScale în România. Potrivit declarațiilor oficiale, reactorul va avea 6 module de câte 77 MW și va genera așadar o putere totală de 462 MW, folosind o versiune mai sigură, mai mică și scalabilă a tehnologiei reactorului cu apă presurizată. SMR-ul de la NuScale este primul și singurul reactor modular de mici dimensiuni care a primit aprobarea de proiectare din partea Comisiei de Reglementare Nucleară din SUA, susține firma din Portland în comunicatul de presă.

Centrala nucleară care funcționează cu un reactor cu apă ușoară este capabilă să furnizeze energie pentru generarea de energie electrică, termoficare, desalinizare, producție de hidrogen și alte aplicații de energie termică de uz industrial.

Dar acordul este doar cel mai recent pas în cooperarea nucleară dintre SUA și România: americanii intenționează, de asemenea, să ajute România să retehnologizeze și să extindă singura centrală nucleară a țării. Cu sprijinul firmelor americane, operatorul centralei, Nuclearelectrica, dorește să prelungească durata de viață a reactorului 1 (650 MW) la 60 de ani. Reactorul mic NuScale, așteptat în jurul anilor 2027/2028, ar acoperi un gol, deoarece reactorul unității 1, care funcționează din 1996, ar trebui scos din funcțiune pe durata retehnologizării. Unitatea 2, construită cu tehnologie CANDU-6 și exploatată din 2007, are o putere de 650 MW și nu ar putea acoperi de una singură pierderea de putere.

După un proiect ratat cu compania chineză de stat CGNP, Nuclearelectrica a decis să se asocieze cu americanii și pentru a construi noile unități 3 și 4. Compania ar dori ca unitatea 3 să fie conectată la rețea în 2030, iar unitatea 4 în 2031, se menționează în planul energetic național recent adoptat. În total, noua centrală, de dimensiuni duble, ar putea atunci să reducă 20 de milioane de tone de emisii de carbon.

Noul SMR cu 6 module și noile reactoare de la Cernavodă ar accelera semnificativ producția de energie nucleară în România, unde deja ponderea ei medie în mixul național de energie electrică este acum de aproximativ 20%.

Alex Gröblacher

German
Citește articolul precedent:
Instabilitatea politică, paie pe focul inflației

Guvernarea României este fantezia micilor caractere ale „marilor” oameni ai statului care „fac zilnic țărâna praf” (to make the dusty...

Închide